marți, 20 decembrie 2011

2011 - Colindand muntii nosti in luna lui Rapciune

Septembrie, ''Rapciune'' este luna ce deschide usa toamnei, cu vreme schimbatoare. Totodata este si luna vinului - ''Vinitel'' acum strangadu-se rodul viilor. Dat fiind ca acum incepe un nou anotimp, traditiile populare fac iarasi legatura intre luni si vreme. Astfel, daca de ''Rapciune'' e cald, atunci luna urmatoare, ''Brumarel'' timpul va fi rece si cu multa umezeala. Daca tuna in septembrie e semn de multa zapada in ''Faurar''. Daca in septembrie infloresc scaietii, atunci toamna va fi lunga si frumoasa. Daca randunelele se duc repede, atunci e semn ca si iarna e aproape.

Sursa: Articolul Lunile anului in traditia populara.

Lacul Vidal. Muntii Parang. Foto: Mircea Croitor
Tura nr.20. Am denumit albumul meu de facebook cu pozele din aceasta tura Brana Aeriana - la un pas de a fi o amintire si aproape toti cei ce au vizualizat acest album m-au intrebat "De ce un astfel de titlu?" Nu au fost incidente in aceasta tura, insa sentimentul ce il ai acolo sus este ...maret. Iti dai seama ca esti la un pas de a nu mai fi. Pentru un singur pas gresit tot ceea ce ai trait poate ramane o amintire, dar pentru cativa pasi corect calcati poti trai o senzatie intensa, caci te afli la mare inaltime cu un hau abrupt sub tine privind in departare si gandindu-te cat de norocos esti ca te afli intr-un asemenea loc. Tura aceasta o asteptam de mult, era pe lista mea de trasee mult dorite si m-am bucurat cand Claudiu a propus-o din nou. Pot spune ca...am mai urcat o treapta in evolutia mea in ale muntelui, dar in acelasi timp am trait o zi splendida alaturi de oameni dragi ce impartasesc aceiasi pasiune: muntele.

Perioada: 11.septembrie.2011

Muntii: Muntii Bucegi din Grupa Muntilor Bucegi (Carpatii Meridionali)

TRASEU:
 Busteni (Caminul Alpin) - Refugiul Alpinistilor - Brana Aeriana - Creasta Costilei - Hornul lui Gelepeanu - Crucea Eroilor - Brana Caraimanului - Jepii Mici - Busteni








Ca sa dau o viziune mai clara a traseului, va las descrierea facuta de Ciprian dupa aceasta tura: Traseul pana sub hornul Gelepeanu este spectaculos, solicitant si trebuie parcurs cu atentie. Acesta strabate cea mai impresionanta zona a Bucegilor din punct de vedere alpin (pe sub Peretelui Vulturilor cu creasta omonima si cu largi pespective spre fata nordica a Caraimanului, Valea Alba, Peretele Vaii Albe cu creasta sa, pe care se si merge de la iesirea din brana, Valea Costilei, Creasta Costila Galbenele).

Pe Brana Aeriana. Foto: Ciprian Bucur.
Comentariul meu dupa aceasta tura:

Mi-am dorit de muuult sa ajung pe Brana Aeriana si am tot asteptat sa se iveasca o tura propusa de Claudiu sa ajung pe acest traseu. Stiu...stiu ca as putea face (aproape) orice traseu cu oricine, fara sa astept sa apara o tura pe site sau o propunere din partea lui Claudiu, insa e total altceva cand mergi cu persoana care te-a inspirat intr-un traseu anume. Si iata ca ieri visul meu s-a implinit.
Am trait aproape aceiasi senzatie ca atunci cand eram mica si coboram in gara Busteni privind spre Cruce ca apoi ajungand acolo. Acum am coborat din tren si am privit Peretele Costilei si m-am minunat unde o sa ajungem vazand cat de sus este Brana Aeriana. E o tinta de nerealizat privind de jos. Si fara sa vrei in gand ti se pune intrebarea "Oare voi reusi? " si bineinteles ca am reusit. Senzatia ce o dau pozele nu se poate compara cu realitatea. Am citit jurnale si am vazut poze cu Brana Aeriana, dar nimic nu se compara cu senzatia de zbor ce o ai acolo, la un pas de a nu mai fi. Si nu voi spune ca nu stiu sentimentul de teama, sentimentul ca un singur centimetru mai departe m-ar putea trimite in lumea amintirilor, si mie mi-e teama dar incerc sa uit acest sentiment pentru a trai clipa. Si ajung uneori sa cred ca cei ce si-au pierdut vietile pe munti in nebunia lor au avut parte de un final fericit...fericit ptr ei, nu si pentru cei ce raman in urma lor.
Mi-a placut enorm de mult sa privesc Crucea de pe Caraiman din alta perspectiva decat in mod obisnuit, mi-a placut enorm senzatia de zbor deasupra Vaii Albe pe care acum privind-o de sus mi se pare imposibil de parcurs, si totusi pe acolo am fost anul trecut, si mi s-a parut un vis. Si in continuare continui sa visez, si am senzatia ca, cu cat revin mai mult si mai mult pe munte vad alta fata a sa si pur si simplu simt ca prind aripi. Se poate spune ca e o doza de nebunie insa asa simt.

 Mi-a parut bine ca s-a ales varianta cu coborarea pe Jepii Mici vizitand Crucea si trecand pe Braul Caraimanului. Am retrait prima mea tura alaturi de mama si elevii clasei a 8a cu care era in banchet, cand aveam doar 9-10 ani. De atunci m-am indragostit de munte, si nu cred ca aceasta dragoste va inceta vreodata. Au trecut de atunci aproape 20de ani si eu inca ma simt acelasi copil incantat de inaltimi si impresionat de grandoarea unei lumi de piatra.

Va doresc tuturor o saptamana frumoasa, si...sa ne revedem cu bine...poate pe Galbinele.
Criss
.....................................................

Tura nr.21. Parang - Lacul Calcescu. Daca in urma cu o luna fusesem in Parang insa nu reusisem sa ajungem pana la Calcescu datorita unei ploi cu grindina pe creasta in apropierea maretului vf. Parangul Mare, s-a propus o noua tura, de initiere de asta data, cu campare la cel mai mare lac din muntii Parang - Calcescu. Si cu ocazia asta am ajuns sa vad si prea mediatizata sosea de mare altitudine - Transalpina. O tura faina, cu multi oameni cunoscuti dar si cu noi doritori de initiere in tainele muntelui. Si cu ocazia aceasta, mi-am luat si ramas bun de la turele la cort si cinele la primus pe anul 2011. Dar astept cu nerabdare sa ne reluam obiceiurile culinare in 2012.

Perioada: 24 - 25.septembrie.2011

Muntii: Muntii Parang din Grupa Muntilor Parang (Carpatii Meridionali)

Traseu:
Sambata:


Pasul Urdele (pornire in traseu cam de la 2000 m) - Vf Iezer (2157 m) - Saua Mohoru - Vf. Plescoaia (2250 m) - Saua Plescoaia - Vf. Setea Mare (2365 m) - Vf. Setea Mica (2278 m) - Saua Piatra Taiata (2225 m) BR - Lacul Calcescu (1940 m) CR. 
Timp estimat: 5 ore
Extras din Harta turistica a masivului Parang de Danut Calin.


Lacul Calcescu. Foto: Florea Marius
Duminica:
Lacul Calcescu - Lacul Vidal si Pencu - Hornul Lacurilor - Saua Plescoaia TR - Saua Mohoru - Vf Iezer - Pasul Urdele (BR).
Timp estimat: 4-5 ore

Extras din Harta turistica a masivului Parang de Danut Calin.




Urcand spre Hornul Lacurilor.
Comentariul meu dupa aceasta tura:

Dragii mei,
Cu fiecare tura care se incheie ma cuprinde o mare parere de rau ca a durat totusi...prea putin...
Mi-a parut bine ca am revazut dupa mult timp persoane cu care am mers in ture, persoane importante de la care am invatat multe cu referire la mersul pe munte. Mi-a parut bine sa cunosc persoane noi si sa ma vad oarecum asa cum eram si eu la inceputuri. Si nu in ultimul rand mi-a parut bine sa fiu alaturi de cele mai dragi persoane cu care am petrecut o vara intreaga.

De cate ori voi reveni in Parang imi voi aminti tura lui Mike de initiere, tura cu 43 de persoane, primii mei pasi in Parang. Acum la mai bine de doi ani de atunci realizez cat de mult am evoluat si uneori nu inteleg cum de m-am plans de un traseu care acum mi se pare...simplu. Mi se pare ca a trecut atat de mult timp si totusi...n-au fost decat 2 ani. Imi pare bine ca acum am participat din nou la o tura de initiere, de aceasta data organizata de cel pe care l-am cunoscut in tura lui Mike ca fiind "cel ce stia atat de bine Parangul", mi-a parut bine sa vad ca totusi inca mai exista cineva care are placerea sa-i invete in continuare pe altii mersul pe munte si sa vad "incepatori" asa cum eram si eu nu demult.

Despre Parang si lacul Calcescu...mi-a placut rasaritul de sambata dimineata si plaja din pauzele de explicatii cu harta si busola. M-au intristat laculetele secate de langa Lacul Zanoaga, dar m-a inseninat verdele lacului Calcescu. Voi reveni cu siguranta vara viitoare pe o vreme ceva mai calduroasa sa ma bucur si de lacurile din Parang.

Una peste alta, a fost o tura faina, cu oameni simpatici intr-un munte drag pentru ambii organizatori. Pentru mine a fost ultima tura la cort si ultima cina la usa cortului pe anul 2011. Si chiar ne-am cinstit bine in seara de sambata. Multumiri bucatarului sef, se stie el care eCarpati.org Urmeaza sezonul cabanelor si pensiunilor, caci mai trebuie sa traiasca si ele. Asa ca...eu primesc cu bratele deschise anotimpul melancoliei...toamna.

Sa ne revedem cu bine...sper eu...cat de curand.

Cu drag,
Criss 

Despre aceasta tura Gabriela Rusu ne-a lasat cateva amintiri pe blogul sau in  Raport de tura. Parang - Lacul Calcesc. Va invit sa il rasfoiti pentru mai multe detalii despre o tura usoara in muntii Parang.

Deasemenea mai multe imagini puteti vedea in galeriile foto:

luni, 19 decembrie 2011

Je t'aime...

Lacul Pietrele. Muntii Retezat. Foto: Mircea Croitor.
De acord, ne puteam desparti altfel, 
Cateva farfurii sparte ne-ar fi calmat
In linistea asta amara am decis sa iert
Greselile facute din prea multa iubire

De acord, copila din mine, deseori te cerea
Ca o mama, tu ma inveleai, ma protejai...
Ti-am furat acest sange pe care nu trebuia sa-l impartim
Fara cuvinte, fara vise, voi tipa...

Te iubesc! Te iubesc!
Ca un nebun, ca un soldat, ca o stea de cinema
Te iubesc! Te iubesc!
Ca un lup, ca un rege, ca un om...ce nu mai sunt
Vezi? Asa te iubesc...

De acort, ti-am incredintat ale mele surasuri, ale mele secrete
Chiar cele ce pot fi spuse doar unui frate ce este temnicerul tacut.
In casa asta de piatra, Satan ne privea dansand...
Atat de mult mi-am dorit " razboiul corpurilor ce faceau pace"


Te iubesc! Te iubesc!
Ca un nebun, ca un soldat, ca o stea de cinema
Te iubesc! Te iubesc!
Ca un lup, ca un rege, ca un om...ce nu mai sunt
Vezi? Asa te iubesc...




luni, 12 decembrie 2011

Taul Tapului - sau lacul ce are suflet de copil

Despre Retezat m-am apucat sa scriu de multe ori, am inceput si inca nu am terminat. Anul acesta m-am plimbat prin acest munte de 3 ori, in trei ture diferite pe trasee diferite. Anul acesta m-am indragostit fara sa-mi dau seama ... de Retezat. Si poate nu sunt singura. Dar atunci cand vreau sa descriu in cuvinte acest taram de basm am senzatia ca totusi nu s-au inventat inca cuvintele care pot face pe altcineva sa inteleaga ce a fost si este in sufletul meu. Asa ca pentru cei ce inca nu au calcat potecile zanelor din Marele Retezat va recomand sa o faceti. Sa mergeti acolo macar o data in viata si sa ascultati povestea, caci in fiecare colt de piatra salasluieste o poveste ce doar cei ce vor o pot intelege. Retezatul este un munte viu, un munte cu suflet, un colt de paradis atat de aproape de noi, un taram al zanelor ce candva demult domneau pe aceste meleaguri alaturi de cei dragi.

Nu stiu daca voi termina vreodata cele 3 jurnale ce le-am inceput pentru cele 3 ture de vis petrecute aici. Insa vreau sa va las in dar imaginile unui suflet de copil, imaginile unui laculet ascuns dupa Porti Inchise - Taul Tapului.

Ce poate fi mai proaspat decat...insusi verdele...
Paraiele taului ce curg lin la vale. In departare Vf. Custura si culmea Custura - Papusa.
Insula mult dorita bine ascunsa dupa Porti Inchise.
Portile Inchise si Saua Lacului.
Vedere de pe insula.
Ape limpezi si reci cu mii de pestisori jucausi.
Varful Tapului.
Cu siguranta ma voi intoarce aici...doar sa stau sa lenevesc la soare.












Vedere din Saua Lacului.
Ramai cu bine...taramul meu de vis...

Cateva "date tehnice" despre Taul Tapului din cartea Lacuri de munte scrisa de Paul Decei:

TĂUL ŢAPULUI este aşezat în căldarea îngustă, suspendată ca o terasă şi terminată cu un baraj morenic, de sub Porţile Închise, la altitudinea de 2 130 m.

De formă alungită, lacul este orientat pe direcţia vest-est, avînd o lungime de 200 m, o lăţime de 130 m, o suprafaţă de 2,30 ha şi un volum de 70 000 mc apă. Adîncimea maximă este de 6 m, realizată spre mijlocul lungimii lacului, înspre versantul nord-estic.

Este alimentat de patru izvoare ce se strecoară prin grohotiş pe Hornul Ţapului şi pe versanţii de vest şi nord ai lacului.

La capătul îngust al lacului, înspre pragul glaciar, porneşte ascuns prin grohotiş un pîrîiaş firav ce iese la iveală după vreo 15 m, cu apă bogată, iar mai jos, cînd intră în pădurea de jnepeni, cade în cascade pînă la limita de sus a molidului, străjuită de cîteva exemplare de Pinus cembra.

Malurile îi coboară în pantă, fiind acoperite înspre sud şi spre evacuare de pajişti şi de cîteva ochiuri de jnepeni şi ienuperi. Caracteristic lacului îi este existenţa în partea de sud-vest a unei insuliţe înierbate, depăşind luciul apei cu aproape un metru, particularitate identică doar la Iezerul Mare din Cindrel. Apariţia ei se datoreşte unei avalanşe pornite din Hornul Ţapului şi oprită în lac, avalanşă ce a depus grohotiş, ridicînd fundul pînă deasupra nivelului apei. Dealtfel, în numeroase ierni, jumătatea dinspre vest a lacului primeşte pe maluri sau chiar în apă avalanşe de zăpadă.

Fundul coboară în pantă abruptă spre malul de nord şi se întinde lin în partea sudică a lacului şi în dreptul insuliţei. Condiţiile fizico-chimice ale apei lacului sînt asemănătoare cu ale celorlalte lacuri. La data de 25.VII. 1968, ora 12, la o temperatură a aerului de 14°C, apa avea 9,5°C (ca şi la data de 9.VIII.1976, ora 16,15), cu un conţinut de numai 7,6 mg/1 oxigen dizolvat şi un pH de 6,5. În apa lacului s-au găsit 10,6 mg/1 cloruri, avînd CBO5 destul de ridicat, de 6,3.

Lacul nu a fost înzestrat cu păstrăv pe cale naturală, iar popularea lui s-a făcut printre ultimele, dată fiind distanţa mare de transport şi dificultatea de aterizare cu elicopterul. La data de 26.VIII. 1972, o încercare de aterizare s-a soldat cu eşec, datorită timpului nefavorabil.

Lacul a fost populat însă tot pe calea aerului, la data de 29.IX.1977, cu puieţi de păstrăv indigen în vîrstă de 5 luni, crescuţi în topliţele de la Obîrşia Lotrului.

Lacul este accesibil din poteca Baleia-Pietrele, cu abatere din şaua Vîrfului Mare spre stînga, pe creastă, pînă la şaua din culmea Lănciţei. Din creastă pînă la lac, pe panta cu grohotiş, se fac 30 min. De la Baleia, pe Lănciţa, prin vîrful Lacului (2 305 m) şi prin Şaua Lacului se ajunge la lac în 4½ ore.

De la Lacul Mare din Valea Rea, urcînd spre Capul Văii Rele şi apoi pe Hornul Ţapului, se ajunge la lac în 1½ —2 ore.

De la cabana Pietrele pe lîngă lacul Galeş (2 ore), Şaua Vîrfului Mare (3 ore), Şaua Ţapului se fac pînă la lac 4—4½ ore.

luni, 5 decembrie 2011

Burj Khalifa - drumul catre cer

Despre Burj Khalifa, cred ca oricine urmareste stirile stie ca este la ora actuala cea mai inalta cladire din lume. Construita de cei mai renumiti ingineri din lume, Burj Khalifa impresioneaza prin grandoarea sa, este drumul catre cer construit de mana omului, este dovada ca tehnica la ora actuala a depasit limitele.

Dubaiul este fara doar si poate o destinatie de lux, o lume noua in plina dezvoltare, un oras in care de-abia acum se scrie istoria. Pe locurile ce acum cativa ani nu era decat un intins desert un oras nou a rasarit din nisipul aramiu.

Cu toate ca am vizitat Dubaiul in urma cu doi ani, am dorit sa revin aici pentru a vedea turnul Burj Khalifa si fantanile dansatoare. Prima data cand am fost sa vad turnul de aproape am ramas pur si simplu fara cuvinte cum printre zgarie norii la care te uiti sucindu-ti capul isi inalta Burj Khalifa cei 828m ai sai in razele soarelui. Este o senzatie de ceva...imens, infinit, uluitor, si te intrebi oare cum stateau muncitorii aia tocmai acolo sus sa inalte asemenea minunatie.

Anul acesta am revenit aici, am avut placerea sa admir in fiecare dimineata de la fereastra camerei cat si de pe balcon privelistea catre marele turn si zgarie norii orasului nou.

Dimineata pe balcon
 Dupa cum spuneam, Burj Khalifa este situat in orasul nou, si ca sa ajungi acolo poti lua metroul sau poti circula cu masina pe soselele cu cel putin 3 benzi pe sens ce strabat padurea de zgarie nori.
Pe partea stanga - metroul suspendat.
Trecem si printre palmieri.
Ne apropiem de una din statiile de metrou.
Cladiri SF
Pe partea stanga - statia de metro.
In fata pasajul pietonal de la metrou.
Urmeaza sa intram prin pasaj.

Pasaj frumos decorat cu steagul Emiratelor.
Si iesim din nou la lumina.
Pe partea stanga se pot observa turnurile gemene Emirates Towers .
Emirates Towers in detaliu. Poza facuta in urma cu 2 ani.
Zona asta am vrut sa o iau la pas dar nu am avut timp.
Alti zgarie nori.
 Si in continuare va las cateva imagini facute in urma cu 2 ani cu zgarie norii in detaliu, o arhitectura ce mie mi-a placut foarte mult, cu un aer din viitor.





Ajungem la Dubai Mall, cel mai mare mall din lume la ora actuala.
Pentru vizitarea turnului Burj Khalifa se pot face rezervari online unde pretul este de 20euro (100AED), sau se pot cumpara bilete pe loc unde pretul creste la 80euro (400AED).

Inainte de a vizita turnul "de sus" am facut o plimbare pe aleile de promenada frumos amenajate in fata lui, alei ce inconjoara fantanile dansatoare ce fac deliciul fiecare seri aici in Dubai.

Este de-a dreptul complicat sa prinzi intr-o fotografie intreg turnul. Asta ar fi cea mai completa poza ce am putut-o realiza cu aparatul meu de "mare performanta"
Impreuna cu surioara mea, Laura.
Aici se faceau verificari pentru spectacolul fantanilor de seara.
Podul ce duce la Souk al Bahar, adica un fel de piata de suveniruri selecta.

A se aprecia cat de mare poate fi in comparatie cu cladirile de langa el ce sunt zgarie nori.

Podul desprins dintr-un castel de nisip

E o adevarata placere sa te plimbi pe aici, doar ca soarele arde destul de rau.
Acum doi ani aici era inca santier, dar aspectul cladirilor imi da senzatia unui castel de nisip.
Lampadare.
Oare cum se vede lumea de sus de tot....
Cam asa se spala geamurile aici...
Podul.
The Dubai Mall
 Dupa scurta plimbare pentru realizarea pictorialului in punctul de maxim interes al Dubaiului ne intoarcem la "poarta de intrare" catre turn.

Macheta
Nu este doar cea mai inalta cladire din lume(828m), este si cea mai inalta constructie existenta, record obtinut anterior de KVLY-TV (628m), cat si cea mai inalta constructie de sine statatoare, record detinut anterior de CN Tower (553.3m)
Dupa un check-in ca la aeroport am inceput plimbarea pe culoarele ce duc la lifturile ce urca in turn.





De aici putem vedea terasa etajului de unde vom admira privelistea de sus.


Este de-a dreptu gigant
Am urcat pana la etajul 124. Intreaga cladire are 160 de etaje.
Prima infatisare - The Adress Hotel si Dubai Mall in stanga sa.
Zgarie norii
Soseaua pe care am trecut sa ajungem aici.
Intersectie...
In stanga intersectiei cu auriu este statia de metrou.
Privind in sus
Destul de putini zgarie nori, dar avand in vedere ca acestia au aparut de foarte putin timp aici unde acum 20 de ani era desert, este impresionanta evolutia.

Si o poza in oglinzi, defapt de pe partea cealalta se poate vedea, dar nu ne-am putut abtine.
O minunatie intersectia asta.
In zare se vede complexul de insule artificiale The Worl, insule in forma continentelor.


Apele fantanilor dansatoare.


Fantanile dansatoare, Souk al Bahar si The Adress Hotel

Dubai Mall, cat poate fi de mare.
The Adress Hotel.
Revenind pe pamant.
Pe mine una m-a impresionat.

Si asa am incheiat vizita celei mai inalte cladiri din lume. Avand in vedere ca pana acum am avut ocazia sa urc si in CN Tower in Toronto unde m-a impresionat privelistea orasului de sus mai mult decat aici, avand in vedere ca acolo sunt mult mai multi zgarie nori iar Toronto este un oras mult mai vechi ca Dubaiul, pot face o comparatie si in acelasi timp pot afirma ca aceasta cladire este o adevarata minune a tehnicii, o imagine a ceea ce oamenii au putut realiza la ora actuala, un drum...catre cer.

Ne-am indreptat apoi in fuga catre aquaparcul Wild Wadi, nu inainte de a ne uita mai in amanunt la cladirile ce le-am admirat de sus.











Dar...cum azi a fost o zi dedicata emblemei acestui emirat, nu puteam incheia altfel seara decat revenind aici pentru a vedea spectacolul fantanilor dansatoare. La un interval de aproximativ jumatate de ora au loc 5 minute de unduiri mladioase pe ritmurile muzicii admirate de mii de spectatori ce invadeaza aleile de promenada care in miezul zilei era goale. In plus, pe timpul cat fantanile danseaza turnul sclipeste intermitent ca un brad de Craciun, iar acest lucru se poate vedea de la kilometri buni distanta.

Din pacate camera mea foto nu prea are placerea de a face poze noaptea, insa eu am chinuit-o putin sa pastrez cateva amintiri.







Si pana voi reusi sa convertesc filmarile mele pentru a le putea posta aici, va las in compania unor filmulete de pe youtube cu spectacolele ale fantanilor dansatoare. Cu toate ca pare uimitor doar din fata monitorului, acolo in realitare este cu muult mai fascinant decat mi-as fi putut imagina. Vizionare placuta.






Agonie si extaz

Agonie si extaz