http://www.carpati.org/planificator_ture/culori_calde_de_toamna_in_trascau_8-10.10.2010_/1455/
Cu toate ca nu trecusera decat doua luni de cand pasisem prima data in acea particica a muntilor Apuseni nu am rezistat tentatiei de a ma intoarce in acele locuri care ma vrajisera de la bun inceput si m-am inscris pentru a ma bucura din plin de hainele toamnei pe creste mai domoale.
Am pornit la drum joi 7 octombrie 2010 din Bucuresti 10 persoane: Mihai (forestlander), Cristina (siriso21), Laura (laura_beje), Alina (alinamarina), Dinu (dinudr), Claudiu (johnie_walker), Nicoleta (nycol), Gabriela (gabrela), Gabi (kabras), Florin (mflorin) cu acceleratul de 20.08 avand destinatia Aiud. Trenul a avut evident o intarziere de aproximativ o ora tot in favoarea somnului de frumusete cu care deja m-am obisnuit in turele cu directia Trascau la cuseta. Pretul pentru acest confort Bucuresti - Aiud a fost de 85lei/pers la cuseta de 6 pers.
In Aiud ne asteptau Mircea (micro) care venise din Petrosani si Mihai (merfi) din Cluj. Ne-am dezmeticit cu cate o cafea la barul din fata garii si am hotarat sa nu mai asteptam pana la ora 7 cand urma sa vina autobuzul ce merge catre Rametea si sa luam taxi-urile pana in Izvoarele unde aveam cazarea asigurata la pensiunea Cucului ( http://www.pensiuneacucului.ro/ ), urmand ca traseul pentru prima zi sa il facem fara bagaj. Acest transport Aiud - Izvoarele ne-a costat 10lei de persoana (40lei/masina).
Ne-am cazat, am mancat de dimineata, unii dintre noi au mai tras si cate un pui de somn si la orele 8.00 am plecat in traseu.
Initial traseul pornea din Rametea prin Piatra Secuiului - Coltesti - Cetatea Coltesti - Izvoarele, insa noi cazandu-ne intai si plecand cu bagaj usor am facut un circuit adaugand traseului inca 5 ore din Izvoarele prin Cheile Plaiului - Ardascheia - Rametea ( traseu marcat BR).
Primele raze ale diminetii ne-au lasat privirea sa se desfete cu magia toamnei prin culorile ei pastelate de galben, portocaliu, rosu si verde in combinatii care mai de care mai spectaculoase. Pozele vor vorbi de la sine. Trebuie sa va spun ca am lungit foarte mult drumul pentru ca nu ne puteam satura de privit, admirat si pozat.
...
...
...
...
...
...
...
...
Trebuie sa va mai spun insa ca marcajul este specific Trascaului. Exista....insa la distante destul de mari, iar acesti munti sunt foarte putin umblati in sensul ca poteca se pierde destul de usor avand in vedere cati turisti umbla prin acele zone.
...
Pe acest traseu am admirat crestele Ardascheiei si Salasul, iar in departare se vedea Cetatea Trascaului.
...
...
...
Dupa inca o bucata de padure in fata am dat de o poiana din care urma sa coboram in Rametea, iar in aceasta poiana ni s-au infatisat falnici Coltii Trascaului si Piatra Secuiului pe care urma sa o urca, astfel ca toti am spus intr-un suflet "Asta da munte".
...
...
...
...
...
Ca o parere personala pot spune ca Trascaul are cate o bucatica din toate. Daca in vara am descoperit frumusetea Cheilor, linistea potecilor crestelor mai putin inalte si intunericul misterios al pesterilor, imaginea Pietrei Secuiului si a Coltilor Trascaului a fost ca "cireasa de pe tort" pentru mine...adica..se vedeau in zare...stanci...rasarite din linistea unui satuc linistit avand de jur imprejur culmi domoale.
...
...
...
...
...
...
...
...
Am coborat in Rametea in jur de ora 14. Am cautat un local unde sa mancam gulas, acest fel de mancare fiind renumit in acele zone, insa nu am reusit. Am luat pranzul si am pornit la drum hotarati sa "cucerim" Piatra Secuiului in jur de ora 15.
...
Soarele ne mangaia fetele, ochii ni se bucurau de privelistea ce o lasam in spate si de fiorosii Colti.
...
...
Urcam. Marcajul spre Piatra Singuratica este CA iar traseul seamana cu Piatra Mica din Crai. Dinu are primele semne ca genunchilor sai nu le prea place traseul. Unii sunt mai rapizi, altii mai inceti, astfel ca reusesc sa ajung a 3a in creasta motiv pentru care il cam supar pe Mihai pentru ca o luasem cam mult inainte. Imi cer scuze inca o data. Claudiu are si el niste probleme de moment si se ia decizia ca Alina care cunostea traseul sa il conduca spre Coltesti pe drumul de masini ce leaga cele doua sate.
...
...
...
...
...
...
...
...
Ajungem in creasta in jur de 16.30 de unde ne continuam drumul spre Coltesti admirand peisajul care te lasa fara cuvinte ( pozele mele nu pot reda frumusetea peisajelor pe care le-am admirat acolo datorita slabei calitati a aparatului)
...
...
...
...
...
In Coltesti mai facem cateva cumparaturi de la alimentara si hotaram sa renuntam la vizitarea Cetatii deoarece era deja tarziu si am fi ajuns la ea noaptea. Continuam spre Izoarele - 3km de drum asfaltat.
La pensiune gazda ne asteapta cu mamaligula si lapte dulce, astfel ca dupa un dus binemeritat dupa 12 ore de plimbareala si admirat tablouri vii ne-am desfatat cu o cina copioasa. Multumim pentru ospitalitate si sigur vom reveni la pensiune si cu alta ocazie.
A doua zi trezirea "oficiala" a fost 6.50 cu plecarea tot "oficiala" la 7.50.
Fiecare s-a trezit si organizat dupa timpul pe care si-l cunostea necesar, astfel ca la ora 8.00 toata lumea a fost gata de plecare. Laura si Dinu au hotarat sa se retraga din tura, Laura motivand niste probleme personale pentru care trebuia sa ajunga acasa mai devreme, iar Dinu datorita genunchilor care ii dadusera batai de cap in ziua precedenta.
Am pornit la drum spre Cheia pe creasta Bedeleului. Am taiat putin drumul urmand poteca facuta de care traversand Dealul Olan si Paraul Dragoiu, scutind astfel din traseu aproximativ 3 ore. Am iesit in poteca marcata BR cam in dreptul Vf. Secului de unde ne-am continuat drumul spre Valea Poienii.
...
...
...
...
...
...
...
...
Mi-a fost atat de drag sa revad Valea Poienii si apoi satul Bradesti si drumul catre Cheia...imi aminteam fiecare detaliu pe care il observasem cu doua luni in urma la prima mea intalnire cu Trascaul.
In Bradesti am ajuns in jur de ora 15. Am continuat drumul pe care deja il stiam pe dinafara catre Cheia marcat cu CA. De sus din Bradesti se vad stancile ce ascund in bratele lor Cheile Rametului. Acolo trebuia sa ajungem. Locul unde aveam sa inoptam se afla la o ora distanta, iar soarele era inca pe cer, semne ca ne-am miscat foarte bine.
...
...
...
...
...
...
...
Ajunsi la cabana ce avea sa ne fie loc de odihna pentru seara ce urma, Mihai ne organizeaza astfel ca baietii se duc dupa lemne, fetele dupa apa ca apoi sa punem de un ceai si sa luam masa cu totii, iar focul sa arda in soba pentru o noapte calduroasa in inima Trascaului.
Dupa cina la masa din poiana din fata cabanei se incinge si un fotbal apoi o seara la povesti in jurul focului. Dupa ce frigul si-a facut suficient de bine prezenta, veselia se muta in cabana, astfel ca se incing jocuri de table, sah si alte jocuri si veselii la lumina lumanarilor. Unii dintre noi (printre care si eu) aleg cateva ore de somn in plus in defavoare jocurilor "de societate", avand in vedere ca trezirea in dimineata ce urma sa vina era la ora 5 pentru a ajunge la tren la ora 11.
...
Dis de dimineata suna alarma telefonului meu. Imi cer scuze tuturor pentru ca i-am luat-o inainte lui Mihai cu preacunoscutele sale cuvinte in negura diminetii " Trezirea puisorii". Luam masa, strangem bagajele, gunoaiele, aranjam cabana cum am gasit-o si plecam la drum.
Tin sa ii multumesc lui Dan Moisa pentru increderea acordata si gazduirea in cabana Clubului Apuseni si speram sa revenim cat de curand.
La ora 6.30 in munti deabia se crapa de ziua. Urma sa facem Brana Caprelor, traseul de deasupra Cheilor Rametului. Traseul nu mi s-a parut dificil nici cu bagajul in spate, in vara experimentandu-l doar cu bagaj usor, insa prezinta portiuni unde persoanele cu rau de inaltime pot avea dificultati. In plus...pe ultimul pasaj dupa ce se coboara ultimul horn ajungand la baza raului, mie mi s-a parut ca lipseste o bucata de lant, motiv pentru care tin sa ii multumesc mult lui Gabi pentru ajutorul acordat.
...
...
...
...
....
Pana la Manastirea Ramet am facut 3 ore, astfel ca la 9.30 asteptam in curtea manastirii taxi-urile ce urmau sa ne duca la gara.
Am ajuns in gara Teius la 10.45, transportul de la Manastirea Ramet pana in Teius fiind de 7lei/pers (35lei/masina fiind 5 in masina).
Ne-am despartit de Mihai (merfi) si Mircea (micro) iar restul am pornit cu alai catre Bucuresti cu un Accelerat care a avut tot o ora intarziere pana la destinatie si a costat 52lei.
Si uite asa...inchei si eu acest jurnal, care este defapt o preluare a comentariului meu la aceasta tura scris la orele tarzii ale zilei in care am ajuns inapoi acasa, comentariu kilometric spre disperarea unora si placut altora care au simtit lipsa pozelor si m-au incurajat sa postez un jurnal.
Imi cer scuze ca nu pot fi chiar pe placul tuturor, insa mie atunci cand imi place ceva imi doresc sa pot impartasi din bucuria mea si celorlalti, si peste ani poate altii care vor recitii comentariile turelor sa poata gasi macar cateva informatii sau un tablou de ansamblu din locurile pe care unii din noi au avut ocazia sa le vada.
In incheiere, vreau sa iti multumesc Mihai pentru ocazia pe care mi-ai dat-o de a revedea Trascaul de aceasta data pe alt traseu decat in vara si cu totul alt colorit. Ma bucur ca inca ai dorinta de a arata si altora locuri pe care le cunosti. Intr-adevar este usor sa pleci cu harta in mana sa "faci" un munte, insa este mai placut sa te conduca cineva si sa iti redea si tie din pasiunea lui catre acele locuri.
De fiecare data cand ma intorc din Apuseni ma intorc cu o liniste si o pace pe care numai acel verde patrunzator mi-o poate da. Muntele nu se rezuma numai la stanci si creste abrupte, asa cum am spus de multe ori fiecare fata a muntelui are o alta istorie.
Ca o concluzie... tura a fost splendidam deaceea am si numit acest jurnal "Magia toamnei in culorile Trascaului de Mijloc".
Astept cu nerabdare o revenire in Trascau in vara ce urmeaza, in locurile pe care inca nu le-am vazut... si evident in Cheile Rametului, care sunt o bijuterie.
Sa ne revedem cu bine.
Cu drag,
Criss
3 comentarii:
Bravo fetita! Vezi ca se poate? Peste ani vei privi cu si mai mult drag cele scrise de tine...
Faina tura de toamna. Bravo!
Desi picioarele m-au mai purtat prin apuseni, si cu toate ca am fost foarte aproape de Ramet (anul acesta) inca nu am apucat sa ma bucur de zona asa cum ar trebui.
Chiar iti place Trascaul de te-ai indurat sa-i dedici un jurnal. M-a bucurat sa-l citesc si sa urmaresc pozele si desi am fost si eu prin zona, mai am tare mult de umblat. Sunt niste locuri superbe, iar toamna le imbraca in culori si le sporeste farmecul.
La cat mai multe jurnale si evident, deja clasicul, carari cu soare! :)
Trimiteți un comentariu