marți, 15 iunie 2010

Singing In The Rain



Doo-dloo-doo-doo-doo-doo...

I'm singing in the rain
Just singing in the rain
What a glorious feelin'
I'm happy again


Dupa o zi caniculara, obositoare si in acelasi timp obisnuita... de marti... ceva special mi s-a intamplat cand am iesit din casa indreptandu-ma catre sala de dans...Din cerul care cateva zile bune la rand nu a vazut urma de norisor pe el, au inceput sa cada picaturi rare, dar mari...de ploaie de vara...calda. Ca oricare dintre noi am vrut sa fug de ploaie, pentru ca aveam ideea ca daca ma voi uda voi raci si nu imi doream asta...am fugit catre metrou grabindu-ma pentru ca deja eram in intarziere. Am alergat catre iesirea la suprafata. Stiam ca acolo ploaia incepuse de ceva timp si ma gandeam ca totusi ar fi trebuit sa se opreasca. Daram ramas surprinsa cand am vazut o mare de oameni blocand scara de iesire din subsolul metroului pentru ca nu erau pregatiti de potopul ce era afara. M-am strecurat incet printre "cei normali" si am iesit la suprafata. Eram pregatita. Aveam o umbrela mare si rosie la mine, sigura ca nici o picatura nu ma va atinge pana la sala. Insa nu imi dadeam seama ce bucurie imensa aveam in fata mea. Acesta ploaie minunata de vara nu era doar o simpla ploicica, ci venea imbratisata de un vanticel care te purta din toate partile, era clar pus impotriva oricarei forme de aparare impotriva mandrei sale. Asa ca m-am lasat purtata de el si am renuntat vesela la umbrela. Vantul batea si mai tare, si mai bucuros ca ma convinsese sa renunt si sa intru in joc, picaturile mari ma inundau din toate partile, imi sopteau cuvinte dulci, ma prindeau de mana si ma purtau in bratele lor ca intr-un vals atat de dragastos. Nu am mai simtit atata bucurie de atat de mult timp. Valuri de amintiri recente m-au cuprins. Un intreg film frumos mi s-a derulat prin fata ochilor...te vedeam strangandu-ma in brate, iti simteam mana calda pe pielea mea...aveam nevoie de tine...as fi vrut sa fi avut... o clipa de magie si sa te intalnesc din intamplare la capatul strazii sa te intampin razand, sa te mai strang o data in brate si sa imi continui drumul visand in continuare. Dar, chiar daca nu te-am intalnit, mi-a fost deajuns vocea ta pentru a-mi continua pasii plini de bucurie prin ploaie. Pacat ca eram in intarziere, altfel cred ca as fi colindat un intreg parc si as fi cantat in ploaie "Singing in the rain" la nesfarsit. Ca orice peste... iubesc apa...ma face sa ma simt...atat de libera si atat de fericita...imi reda atatea vise si idealuri si am senzatia ca orice mi-as dori voi fi atat de puternica incat voi strabate o mie de mari si o mie de zari si voi reusi. Atunci cand privesc apa am senzatia ca totul poate fi atat de frumos si de linistit...am senzatia ca tot raul poate disparea intr-o secunda.

Ce e defapt ploaia...mai presus de un fenomen al naturii? Ce ne demonstreaza natura prin lacrimile sala? Bucurie sau tristete? Pentru mine a fost un imens zambet, o intensa traire, un cantec pe care il port mereu in suflet si pe care il cant cu cel mai mare drag. 

Astept cu nerabdare urmatoarea ploaie de vara. Astept sa alerg din nou in picioarele goale prin apa fara sa imi pese de cum ma privesc cei din jur...astept sa ma bucur din nou asa cum o fac de fiecare data, uneori mai timid alteori mai sigura pe mine...astept o noua poveste pe care stiu ca mi-o vor spune izvoarele cerului inalt...astept sa ridic din nou mainile spre cer sa ma contopesc cu natura si sa spun din nou cu voce tare cat de mult imi place sa traiesc. Pana la urmatoarea ploaie...ii multumesc naturii ca mi-a dat aceasta clipa minunata... 

Dee-ah dee-ah dee-ah
I'm happy again!
I'm singin' and dancin' in the rain!

Niciun comentariu:

Agonie si extaz

Agonie si extaz