Singing In The Rain

Doo-dloo-doo-doo-doo-doo...

I'm singing in the rain
Just singing in the rain
What a glorious feelin'
I'm happy again

Dupa o zi caniculara, obositoare si in acelasi timp obisnuita... de marti... ceva special mi s-a intamplat cand am iesit din casa indreptandu-ma catre sala de dans...Din cerul care cateva zile bune la rand nu a vazut urma de norisor pe el, au inceput sa cada picaturi rare, dar mari...de ploaie de vara...calda. Ca oricare dintre noi am vrut sa fug de ploaie, pentru ca aveam ideea ca daca ma voi uda voi raci si nu imi doream asta...am fugit catre metrou grabindu-ma pentru ca deja eram in intarziere. Am alergat catre iesirea la suprafata. Stiam ca acolo ploaia incepuse de ceva timp si ma gandeam ca totusi ar fi trebuit sa se opreasca. Daram ramas surprinsa cand am vazut o mare de oameni blocand scara de iesire din subsolul metroului pentru ca nu erau pregatiti de potopul ce era afara. M-am strecurat incet printre "cei normali" si am iesit la suprafata. Eram pregatita. Aveam o umbrela mare si rosie la mine, sigura ca nici o picatura nu ma va atinge pana la sala. Insa nu imi dadeam seama ce bucurie imensa aveam in fata mea. Acesta ploaie minunata de vara nu era doar o simpla ploicica, ci venea imbratisata de un vanticel care te purta din toate partile, era clar pus impotriva oricarei forme de aparare impotriva mandrei sale. Asa ca m-am lasat purtata de el si am renuntat vesela la umbrela. Vantul batea si mai tare, si mai bucuros ca ma convinsese sa renunt si sa intru in joc, picaturile mari ma inundau din toate partile, imi sopteau cuvinte dulci, ma prindeau de mana si ma purtau in bratele lor ca intr-un vals atat de dragastos. Nu am mai simtit atata bucurie de atat de mult timp. Valuri de amintiri recente m-au cuprins. Un intreg film frumos mi s-a derulat prin fata ochilor...te vedeam strangandu-ma in brate, iti simteam mana calda pe pielea mea...aveam nevoie de tine...as fi vrut sa fi avut... o clipa de magie si sa te intalnesc din intamplare la capatul strazii sa te intampin razand, sa te mai strang o data in brate si sa imi continui drumul visand in continuare. Dar, chiar daca nu te-am intalnit, mi-a fost deajuns vocea ta pentru a-mi continua pasii plini de bucurie prin ploaie. Pacat ca eram in intarziere, altfel cred ca as fi colindat un intreg parc si as fi cantat in ploaie "Singing in the rain" la nesfarsit. Ca orice peste... iubesc apa...ma face sa ma simt...atat de libera si atat de fericita...imi reda atatea vise si idealuri si am senzatia ca orice mi-as dori voi fi atat de puternica incat voi strabate o mie de mari si o mie de zari si voi reusi. Atunci cand privesc apa am senzatia ca totul poate fi atat de frumos si de linistit...am senzatia ca tot raul poate disparea intr-o secunda.

Ce e defapt ploaia...mai presus de un fenomen al naturii? Ce ne demonstreaza natura prin lacrimile sala? Bucurie sau tristete? Pentru mine a fost un imens zambet, o intensa traire, un cantec pe care il port mereu in suflet si pe care il cant cu cel mai mare drag. 

Astept cu nerabdare urmatoarea ploaie de vara. Astept sa alerg din nou in picioarele goale prin apa fara sa imi pese de cum ma privesc cei din jur...astept sa ma bucur din nou asa cum o fac de fiecare data, uneori mai timid alteori mai sigura pe mine...astept o noua poveste pe care stiu ca mi-o vor spune izvoarele cerului inalt...astept sa ridic din nou mainile spre cer sa ma contopesc cu natura si sa spun din nou cu voce tare cat de mult imi place sa traiesc. Pana la urmatoarea ploaie...ii multumesc naturii ca mi-a dat aceasta clipa minunata... 

Dee-ah dee-ah dee-ah
I'm happy again!
I'm singin' and dancin' in the rain!

Dor...

Ce s-ar intampla daca ... pentru un moment ... sentimentul de dor nu ar mai exista in sufletele noastre? Ce s-ar intampla daca...am putea trai totul fara sa simtim acea lipsa in adancul sufletului nostru...lipsa provocata de un egoism propriu de posesie...Ce este defapt dorul? Prin definitie este doar o dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată. Dorul mai poate fi numit si nostalgie si de multe ori vine de mana cu tristetea. Sunt multe persoane insa care pur si simplu ignora dorul...chiar pot trece peste acest prag care te tine pur si simplu pe loc. Iti doresti sa inaintezi si el te tine, te macina si te framanta. Iti aminteste clipe, iti daruieste ganduri, iti construieste aspiratii si iti pune o mie de intrebari. Si ajungi intr-o zi la intrebarea...oare de ce imi e dor?? Pentru ca daca totul ar fi simplu..si totul ar avea o rezolvare in bine...dorul nu ar mai putea aparea. Nu ar avea sens. Poate ca am fi cu adevarat fericiti, ar spune cineva. Am avea tot ceea ce ne dorim in momentul acela. Dorul ar fi neutralizat. Dar pana cand? Cat dureaza acea stare de euforie intre doua persoane care impartasesc aceleasi sentimente? Cat oare pot ei aprecia ceea ce au vazand doar drumul lin si clar pe care il au in fata lor? Cat oare dureaza pentru a vedea ca inafara de drumul acesta lin exista si alte drumulete mai mici si mai bolovanoase...dar interesante...pe care unul din ei doi o poate lua fara sa isi dea seama ca la un moment dat nu mai exista o cale de intoarcere? Si apoi...te intrebi de ce iti e dor? Fiecare clipa din viata are momentul ei unic de existenta...fiecare clipa are magia ei si nu poate fi reprodusa vreodata identic cu ce a fost. Fiecare clipa scrijeleste o pagina de istorie in sufletul nostru ...unele mai puternice..altele mai sterse...dar ele exista. Fiecare pagina din viata noastra cuprinde sentimente si trairi, dorinte, impliniri sau esecuri, bucurie sau tristete, lacrimi sau zambete, iar atunci cand ...printr-o adiere fina de vant...cartea ta s-a deschis la o anumita pagina din trecut...sentimentul de dor se naste si iti reaminteste toate clipele frumoase pe care le-ai petrecut, incercand sa inlature partea urata care este adanc scrisa pe paginile ingalbenite...sentimentul de dor te readuce in acea poveste in care tu ai fost personajul principal, dar pentru ca este vorba intocmai de tine iti reda trairile de atunci dar in acelasi timp te coboara pe pamant realizand ca nu mai poti fi din nou in acea poveste. Suntem cu totii oameni si avem sentimente...ne e dor...inevitabil ne e dor...dar nu facem nimic pentru a pastra cat mai mult timp vie dorinta noastra de a aprecia ceea ce avem in jurul nostru. Ar fi atat de simplu...si nu ne-ar mai fi atat de dor...

Despre incredere si iubire...

M-am oprit la acest fragment care m-a impresionat foarte mult in ultima carte pe care am citit-o si m-am gandit sa impartasesc si celor care vor trece pe aici aceste minunate randuri. Aceste cuvinte ii apartin lui Osho, unul dintre liderii spirituali cu cei mai numerosi discipoli, unul dintre cei mai bine vanduti si cititi autori din intreaga lume - si fac parte din cartea Viata este aici si acum.

<<>Incredere este poate cel mai frumos cuvand din limbajul uman. Iar increderea este atat de aproape de adevar incat daca este totala, se transforma in adevar; ea devine o revelatie, o revolutie.

Iubirea este frumoasa, dar schimbatoare. Ea este frumoasa, dar nu te poti baza pe ea. Astazi este aici, maine nu mai este. Iubirea este mai savuroasa decat increderea, mai naturala decat increderea, insa increderea este de o calitate mai inalta.

Cuvantul incredere nu este explicat cum se cuvine in dictionare: el inseamna a avea incredere in cineva care merita acest lucru. Este ceva obiectiv - persoana merita incredere, prin urmare i-o acorzi. Increderea nu este o calitate a ta; calitatea apartine celuilalt, iar increderea ta depinde de asta.

......................................

Cand folosesc cuvantul incredere semnificatia pe care i-o dau este cu totul diferita: nu inteleg prin acest cuvant faptul de a avea incredere in cineva care merita acest lucru. Aceasta nu este incredere. Omul respectiv merita incredere, insa voi nu aveti nici un merit. Cand spun incredere, ma refer la faptul ca aceasta este acordata indiferent de caracterul omului, indiferent daca merita aceasta incredere sau nu. De fapt trebuie sa ii acordati increderea voastra tocmai atunci cand nu o merita...numai atunci se va ivi ceva, pentru prima data, in constiinta voastra. Atunci increderea voastra va deveni un fenomen foarte luminos, mult superior iubirii, deoarece este total independent de cealalta persoana.

...........................................

Cand spui Te iubesc exista si un curent subtil de posesivitate. Fara sa se spuna explicit, se intelege ca: Acum este in posesia mea, nu trebuie sa te mai iubeasca nimeni.

In cadrul increderii nu se mai pune problema sa posezi persoana in care ai incredere. Dimpotriva, ii spui: Te rog, poseda-ma. Distruge-mi ego-ul. Ajuta-ma sa dispar si sa ma unesc cu tine, astfel incat intre noi sa nu mai existe nici un obstacol.

Iubirea este o permanenta lupta, un permanent conflict. Iubirea cere mereu.

Te iubesc inseamna Trebuie sa ma iubesti la randul tau. De fapt te iubesc doar pentru ca vreau sa ma iubesti si tu. Este doar un targ, ca urmare apare teama: Nu trebuie sa iubesti pe nimeni altcineva, nimeni altcineva nu trebuie sa te mai iubeasca, deoarece nu vreau sa mai participe nimeni la iubirea mea, ea nu mai trebuie impartasita de nimeni.

Mintea inconstienta a omului continua sa creada ca iubirea este ceva cantitativ, ca este vorba de o anumita cantitate de iubire: Daca te iubesc, trebuie sa iti dau intreaga cantitate tie. Daca mai iubesc si alte persoane, trebuie sa impart aceasta cantitate intre ele.......

In consecinta apare gelozia, neincrederea, lupta, cicaleala - tot ceea ce este urat si se ascunde sub frumosul nume al iubirii. In incredere nu se pune problema unei lupte. Aceasta este adevarata predare. Ori de cate ori spui Am incredere in tine acest lucru inseamna Din aceasta clipa lupta mea cu tine se incheie. Sunt al tau.

Increderea nu este o competitie; in cadrul ei nu apare gelozia.

Increderea este - fara nici o indoiala - mai valoroasa decat iubirea.

In incredere este continuta si iubirea, insa iubirea nu presupune increderea. Cand afirmati Am incredere in tine se subintelege ca si iubiti.

Insa cand afirmi ca iubesti, acest lcuru nu presupune in mod obligatoriu si incredere. In realitate iubirea voastra este foarte suspicioasa, neincrezatoare, tematoare, mereu la panda, urmarind in permanenta fiinta iubita. Indragostitii devin uneori adevarati detectivi. Ei se spioneaza unul pe altul

Iubirea este frumoasa daca este o parte a increderii, deoarece increderea nu poate exista fara iubire.

Este evident ca atunci cand spuneti Te iubesc nu este vorba de daruire....cand spui Te iubesc este egal cu celalalt, iar aceasta egalitate are o anumita agresivitate.

Spunand insa Am incredere in tine, este vrba de o profunda daruire, o deschidere, o receptivitate, o declaratie fata de tine insuti si fata de univers: " Chiar daca acest om ma va duce in infern, nu voi protesta. Am incredere deplina. Daca locul in care ma duce mi se pare a fi infernul, exista sansele ca eu sa nu vad bine. Nu este cu putinta ca el sa ma conduca in infern".

Cand este vorba de incredere, vei gasi greseli numai in tine insuti.

Cand este vorba de iubire, greseala va fi a celui pe care il iubesti.

Increderea inseamna a spune Sunt ignorant, sunt adormit si inconstient. Exista posibilitatea de a spune ceva gresit, de a face ceva rau, astfel incat trebuie sa fii ingaduitor si plin de compasiune fata de mine.

Increderea inseamna atat de mult... Este o comoara nepretuita.>>