Dor...

Ce s-ar intampla daca ... pentru un moment ... sentimentul de dor nu ar mai exista in sufletele noastre? Ce s-ar intampla daca...am putea trai totul fara sa simtim acea lipsa in adancul sufletului nostru...lipsa provocata de un egoism propriu de posesie...Ce este defapt dorul? Prin definitie este doar o dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată. Dorul mai poate fi numit si nostalgie si de multe ori vine de mana cu tristetea. Sunt multe persoane insa care pur si simplu ignora dorul...chiar pot trece peste acest prag care te tine pur si simplu pe loc. Iti doresti sa inaintezi si el te tine, te macina si te framanta. Iti aminteste clipe, iti daruieste ganduri, iti construieste aspiratii si iti pune o mie de intrebari. Si ajungi intr-o zi la intrebarea...oare de ce imi e dor?? Pentru ca daca totul ar fi simplu..si totul ar avea o rezolvare in bine...dorul nu ar mai putea aparea. Nu ar avea sens. Poate ca am fi cu adevarat fericiti, ar spune cineva. Am avea tot ceea ce ne dorim in momentul acela. Dorul ar fi neutralizat. Dar pana cand? Cat dureaza acea stare de euforie intre doua persoane care impartasesc aceleasi sentimente? Cat oare pot ei aprecia ceea ce au vazand doar drumul lin si clar pe care il au in fata lor? Cat oare dureaza pentru a vedea ca inafara de drumul acesta lin exista si alte drumulete mai mici si mai bolovanoase...dar interesante...pe care unul din ei doi o poate lua fara sa isi dea seama ca la un moment dat nu mai exista o cale de intoarcere? Si apoi...te intrebi de ce iti e dor? Fiecare clipa din viata are momentul ei unic de existenta...fiecare clipa are magia ei si nu poate fi reprodusa vreodata identic cu ce a fost. Fiecare clipa scrijeleste o pagina de istorie in sufletul nostru ...unele mai puternice..altele mai sterse...dar ele exista. Fiecare pagina din viata noastra cuprinde sentimente si trairi, dorinte, impliniri sau esecuri, bucurie sau tristete, lacrimi sau zambete, iar atunci cand ...printr-o adiere fina de vant...cartea ta s-a deschis la o anumita pagina din trecut...sentimentul de dor se naste si iti reaminteste toate clipele frumoase pe care le-ai petrecut, incercand sa inlature partea urata care este adanc scrisa pe paginile ingalbenite...sentimentul de dor te readuce in acea poveste in care tu ai fost personajul principal, dar pentru ca este vorba intocmai de tine iti reda trairile de atunci dar in acelasi timp te coboara pe pamant realizand ca nu mai poti fi din nou in acea poveste. Suntem cu totii oameni si avem sentimente...ne e dor...inevitabil ne e dor...dar nu facem nimic pentru a pastra cat mai mult timp vie dorinta noastra de a aprecia ceea ce avem in jurul nostru. Ar fi atat de simplu...si nu ne-ar mai fi atat de dor...