Taul Tapului - sau lacul ce are suflet de copil

Despre Retezat m-am apucat sa scriu de multe ori, am inceput si inca nu am terminat. Anul acesta m-am plimbat prin acest munte de 3 ori, in trei ture diferite pe trasee diferite. Anul acesta m-am indragostit fara sa-mi dau seama ... de Retezat. Si poate nu sunt singura. Dar atunci cand vreau sa descriu in cuvinte acest taram de basm am senzatia ca totusi nu s-au inventat inca cuvintele care pot face pe altcineva sa inteleaga ce a fost si este in sufletul meu. Asa ca pentru cei ce inca nu au calcat potecile zanelor din Marele Retezat va recomand sa o faceti. Sa mergeti acolo macar o data in viata si sa ascultati povestea, caci in fiecare colt de piatra salasluieste o poveste ce doar cei ce vor o pot intelege. Retezatul este un munte viu, un munte cu suflet, un colt de paradis atat de aproape de noi, un taram al zanelor ce candva demult domneau pe aceste meleaguri alaturi de cei dragi.

Nu stiu daca voi termina vreodata cele 3 jurnale ce le-am inceput pentru cele 3 ture de vis petrecute aici. Insa vreau sa va las in dar imaginile unui suflet de copil, imaginile unui laculet ascuns dupa Porti Inchise - Taul Tapului.

Ce poate fi mai proaspat decat...insusi verdele...

Paraiele taului ce curg lin la vale. In departare Vf. Custura si culmea Custura - Papusa.

Insula mult dorita bine ascunsa dupa Porti Inchise.

Portile Inchise si Saua Lacului.

Vedere de pe insula.

Ape limpezi si reci cu mii de pestisori jucausi.

Varful Tapului.

Cu siguranta ma voi intoarce aici...doar sa stau sa lenevesc la soare.

Vedere din Saua Lacului.

Ramai cu bine...taramul meu de vis...

Cateva "date tehnice" despre Taul Tapului din cartea Lacuri de munte scrisa de Paul Decei:

TĂUL ŢAPULUI este aşezat în căldarea îngustă, suspendată ca o terasă şi terminată cu un baraj morenic, de sub Porţile Închise, la altitudinea de 2 130 m.

De formă alungită, lacul este orientat pe direcţia vest-est, avînd o lungime de 200 m, o lăţime de 130 m, o suprafaţă de 2,30 ha şi un volum de 70 000 mc apă. Adîncimea maximă este de 6 m, realizată spre mijlocul lungimii lacului, înspre versantul nord-estic.

Este alimentat de patru izvoare ce se strecoară prin grohotiş pe Hornul Ţapului şi pe versanţii de vest şi nord ai lacului.

La capătul îngust al lacului, înspre pragul glaciar, porneşte ascuns prin grohotiş un pîrîiaş firav ce iese la iveală după vreo 15 m, cu apă bogată, iar mai jos, cînd intră în pădurea de jnepeni, cade în cascade pînă la limita de sus a molidului, străjuită de cîteva exemplare de Pinus cembra.

Malurile îi coboară în pantă, fiind acoperite înspre sud şi spre evacuare de pajişti şi de cîteva ochiuri de jnepeni şi ienuperi. Caracteristic lacului îi este existenţa în partea de sud-vest a unei insuliţe înierbate, depăşind luciul apei cu aproape un metru, particularitate identică doar la Iezerul Mare din Cindrel. Apariţia ei se datoreşte unei avalanşe pornite din Hornul Ţapului şi oprită în lac, avalanşă ce a depus grohotiş, ridicînd fundul pînă deasupra nivelului apei. Dealtfel, în numeroase ierni, jumătatea dinspre vest a lacului primeşte pe maluri sau chiar în apă avalanşe de zăpadă.

Fundul coboară în pantă abruptă spre malul de nord şi se întinde lin în partea sudică a lacului şi în dreptul insuliţei. Condiţiile fizico-chimice ale apei lacului sînt asemănătoare cu ale celorlalte lacuri. La data de 25.VII. 1968, ora 12, la o temperatură a aerului de 14°C, apa avea 9,5°C (ca şi la data de 9.VIII.1976, ora 16,15), cu un conţinut de numai 7,6 mg/1 oxigen dizolvat şi un pH de 6,5. În apa lacului s-au găsit 10,6 mg/1 cloruri, avînd CBO₅ destul de ridicat, de 6,3.

Lacul nu a fost înzestrat cu păstrăv pe cale naturală, iar popularea lui s-a făcut printre ultimele, dată fiind distanţa mare de transport şi dificultatea de aterizare cu elicopterul. La data de 26.VIII. 1972, o încercare de aterizare s-a soldat cu eşec, datorită timpului nefavorabil.

Lacul a fost populat însă tot pe calea aerului, la data de 29.IX.1977, cu puieţi de păstrăv indigen în vîrstă de 5 luni, crescuţi în topliţele de la Obîrşia Lotrului.

Lacul este accesibil din poteca Baleia-Pietrele, cu abatere din şaua Vîrfului Mare spre stînga, pe creastă, pînă la şaua din culmea Lănciţei. Din creastă pînă la lac, pe panta cu grohotiş, se fac 30 min. De la Baleia, pe Lănciţa, prin vîrful Lacului (2 305 m) şi prin Şaua Lacului se ajunge la lac în 4½ ore.

De la Lacul Mare din Valea Rea, urcînd spre Capul Văii Rele şi apoi pe Hornul Ţapului, se ajunge la lac în 1½ —2 ore.

De la cabana Pietrele pe lîngă lacul Galeş (2 ore), Şaua Vîrfului Mare (3 ore), Şaua Ţapului se fac pînă la lac 4—4½ ore.