Delicii culinare in inima Retezatului

Lacul Bucura...un hotel de mii de stele in mijlocul naturii.

Planificasem 6 zile pentru Retezat inca de la finalul lui aprilie. Stiam ca vom dormi la cort in fiecare seara, ca voi cara din nou un ditamai animalul de rucsac cu fel de fel de chestii si ca vom gati la primus acolo sus in inimioara muntilor. Mai urcasem la Bucura o singura data, in septembrie 2009 cand deja se asternuse o paturica de zapada iar ceata inconjura lacul cu un voal de mister. Stiam ca la 2000m seara se lasa foaaaarte frig in comparatie cu temperaturile normale de la oras, insa nimic nu se compara cu senzatia ce o ai acolo privind cum soarele incet coboara la culcare lasand in urma sa un spectacol atat de simplu si atat de variat.

Astazi vreau sa va povestesc despre cum am petrecut 5 seri in compania a 3 domni gurmanzi pregatind delicii culinare la primus pentru mai multe cine...romantice, acolo sus, in inima muntilor.

Am plecat la drum cu un meniu relativ stabilit de acasa, insa fiecare din noi avea ingrediente in plus pentru inca ceva zile de stat in creierii muntilor. O zi normala de relaxare pe munte incepea dimineata in jur de ora 7 cu micul dejun savurat langa o cana calda de cafea, privind cum incet incet soarele incepe sa prinda curaj si sa incalzeasca mai mult din pajistea de pe malul Bucurei sub rugamintile mele batzaite de frig. Dupa aceasta desteptare urmeaza echiparea cu un strat gros de crema pentru protectie solara (asta cine vrea si stie ce inseamna soarele pe munte) si apoi un traseu  lejer pe crestele dantelate.

Prima dimineata la Lacul Bucura savurand cafeaua...

Revenirea la tabara de baza era cam dupa aproximativ 10 ore, timp in care ni se cam lungeau urechile de foame si ne gandeam deja ce bine trebuie sa miroasa o supa aburinda.

Despre supe...nu imi mai aduc prea bine aminte ce anume planificasem pentru fiecare zi, insa stiu ca am cumparat supe creme la plic de pui, de vita, de burta, de legume, de ciuperci (ca eu vroiam sa incerc o ciulama de ciuperci, dar in final am renuntat la idee si tot supa a ajuns). La toate supele ingredientul magic a fost...usturoiul. Dupa parerea noastra orice supa/ciorba la plic are nevoie in compozitie de usturoi. In plus de asta la majoritatea supelor am adaugat legume deshidratate cumparate de la plafar pentru a da un strop de naturalete. Si nu in ultimul rand, elementul cel mai delicios - crutoanele de la Finn Crisp.

Dupa ce ne mai potoleam foamea un pic cu o supa calda, urma felul doi...creatia.

In prima seara, adica dupa ce am urcat de la Carnic la Bucura, am avut in meniu ceva simplu....atat de simplu ca a durat vreo ora si ceva prepararea. Nu ca restul preparatelor din urmatoarele seri ar fi durat mai putin. Din pacate in prima seara eram atat de infometati incat nu am avut timp sa pozam maiestria, asa ca pot doar sa va spun doar ca am facut un orez cu legume si kaizer, un deliciu de demult testat la primus, pe vremurile cand eram la Clubul Roza Vanturilor si invatam ce sa gatim pe munte fiind pe Creasta Fagarasului si prin Rodnei. Daaar, voi reveni intr-un post viitor si cu imagini despre aceasta delicatesa dintr-o alta tura a acestei veri in Parang.

A doua zi, dupa un lung traseu pe Peleaga si Portile Inchise il punem in lumina reflectoarelor pe Mircea care ne promisese o Carbonara, specialitate a sa inconfundabila. Eu personal nu ma omor dupa paste, insa carbonara pe munte este un deliciu pregatit tacticos cu multa pasiune si n-are cum sa nu-ti placa. Si stiam din alte ture ca Mircea mereu prepara acest fel de mancare, asa ca ne-am luat ce ingrediente trebuiau si...ne-am dat pe langa maestru. Iata cam cum a fost:

Se aprinde...aragazu zburator. Adica primusul.

Se fierb pastele

Se taie cascavalul cubulete.

Aici o poza si cu supa...sub bagheta magica a lui Razvan.

Asteptam sa fiarba pastele.

Se scurg pastele si se pun intr-o alta oala, caci urmeaza sa prajim kaizerul.

Se prajeste kaizerul.

Dupa cum se vede in imagine...avem ouale batute si usturoiul taiat finut.

Se amesteca bine, in doua oale (pentru 4 persoane flamande)

Si finalul. Aduceti castroanele. Poza de gala nu avem ca ne era prea foame.

A fost delicios intr-adevar, insa...marea problema dupa aceasta cina a fost... desfacutul sireturilor de la bocanci. Nu de alta dar tot ce preparam trebuia sa si mancam, altfel ar fi fost pacat sa ajunga asemenea bunatati in punga de gunoi ce tot noi o caram pana jos in oras.

A 3a zi in Retezat era planificata pentru cel mai romantic traseu, traseul lacurilor, urmat de plimbarea pana la Lacul Zanoaga si inapoi pe la Crucea Traznitului si Culmea Slaveiul. Traseul a fost mai lung decat ma asteptam, iar ultima portiune cand vezi frumusete de Bucura in fata si mai ai atat de putin, iar traseul coboara pana la lacul Lia si apoi iar urca la Bucura, clar ti se face o foame de ai manca orice. Dar noi...aveam in plan o cina sanatoasa. Cu ciorba evidenta si...carnati bine condimentati tip hrana pentru cosmonauti ca sa il citez pe Micro si piure.

Buna dimineata Bucura.

Felul 1.

Felul 2.

Restaurantul nostru....de mii de stele.

In a 4a zi, stiind ca pe dupa-amiaza urma sa se strice vremea, am pornit de dimineata in cucerirea Retezatului, pe al sau celebru varf, dupa care am strans tabara si ne-am coborat la vale pentru a innopta la Cabana Gentiana, manati fiind de fulgerele si traznetele ce se vedeau in departare.

Ultima dimineata in inima Retezatului.

Coborand din creasta mai devreme decat era planificat, mai aveam la noi o gramada de mancare. Asa ca ne-am pus pe gatit: supa crema de ciuperci (in loc de ciulamaua mea planificata) si...mamaliguta cu oua ochiuri, branza si carnati . Yammmmy.

Bucatarie in aer liber. Aici deja ne simtim mai ca acasa, avem masuta si bancute.

Innabusim ciupercile in unt.

Dupa care adaugam si prafurile de supa de ciuperci...si ceva lapte praf. Si mestecam bine.

Cam asa arata spre final.

Mamaligaaaaa.

Ouale carate de Micro.

Suntem o adevarata echipa.

Mamaliguta cu ou si branza...parca ar mai merge inca ceva...

Micro mai avea niste carnati. Care se spunea ca ar avea un oarecare ... iz...insa dupa mine au fost cei mai deliciosi carnati din viata mea :))

Eh...hai ca acuma arata mai bine meniul. Nu de alta dar nu vroiam sa slabim prea tare la ce trasee facusem :))

Ziua a 5a a fost de leneveala maxima. Temperaturile au scazut pana pe la 5 grade, a plouat aproape toata ziua, iar sus la Bucura a nins. Evident ca mai aveam mancare la noi, plus ca nu vroiam sa plecam cu o zi mai devreme catre civilizatie, asa ca am preferat sa admiram ploaia si sa gatim.

Am inceput dimineata cu un mic dejun copios.

Micro si-a experimentat si o noua forma de filtru de cafea.

Dupa ce ne-am mai odihnit putin printre picaturi, ni s-a facut pofta de o supa.

Supa de pui cu fidea...si adaos de legume deshidratate.

 Piesa de rezistenta a acestei zile a fost...tortellini. Am facut...2 pachete intr-o oala mare. Cea mai mare pe care o avea cabanierul sa ne-o dea. Dar partea frumoasa a fost ca pe ditamai oala tot cascavalul s-a lipit de pereti incat nu-mi pot imagina cum au reusit baietii sa ii redea luciul in apa rece de cateva grade. A fost o experienta pe cinste.

Decorul mioritic in care am preparat mancarea.

Responsabilul cu aragazul.

Oalaaaaa.

Se taie cubulete cascavalul.

Mestecam sa nu se lipeasca. Doamne cat de multe am facut, oare o sa le putem manca toate? Evident ca am putut :))

Punem cascavalul peste tortellini, adaugam unt si mestecam biiiine. Miroase super.

Mestecam mestecam. Sa se lipeasca mai bine cascavalul de oala :))

Si...cam asa arata elementul finit, cu adaos de sos de rosii. Cu toate ca parca nu era in reteta....

Ziua a 6a, ultima zi din aceasta tura. Am hotarat sa coboram la Pietrele si de acolo sa mai urcam o fuga pana la Galesul sa ne luam ramas bun, caci vremea se indreptase, insa nu mai beneficiam de caldurile din primele zile. Mancarea reusisem sa o terminam, asa ca ultima masa in Parcul National Retezat am luat-o civilizat la Cabana Pietrele.

Un pranz delicios la Cabana Pietrele.

Pentru mine, aceasta tura in Retezat a fost prima din trilogia Pe taramul zanelor din Marele Retezat 2011, o tura in care am vizitat locuri exceptionale avandu-i alaturi pe cei mai dragi prieteni de munte alaturi de care as colinda muntii in lung si in lat si cu care as gati de placere absolut orice. Poate ar trebui sa ne deschidem un restaurant candva :)). Am continuat seria de ture culinare, dupa acest imbold, cu o reeditare a vestitei Carbonara la Zanoaga, cu tochitura la Stana din Rau, cu orezul cu de toate la Zanoaga Stanii...si multe altele de care imi voi aminti cu zambetul pe buze tot restul vietii. Pentru noi, sau ...mai bine zis, pentru mine, e o deosebita placere sa inchei o zi de traseu gatind la primus si savurand o mancare calda privind catre crestele ce tocmai le-am coborat, asteptand lasarea serii si deschiderea unui nou spectacol in lumina dragei mele Luni si ale sale stele.

Pentru detalii despre traseele parcurse puteti citi rezumatul turei postat aici: 2011 - Colindand muntii nostri in luna lui Ciresar pentru A 13a tura – Pe taramul zanelor din Marele Retezat